Istoricul localităţii
Localitatea s-a numit înainte Cuhea, fiind menţionată pentru prima oară sub denumirea de Bogdan vodă în 1352.
A fost reşedinţă a voievozilor români din Maramureş. In această vreme a fost ridicată o cetate pe malul înalt al Izei, şi o biserică din piatră ale căror ruine se mai pot vedea şi acum.De aici a plecat în 1359, împreună cu oştenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova.
În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vişaele, Moisei, Borşa, Sălişte şi Săcel) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, nepoţilor lui Dragoş Vodă alungaţi din Moldova de Bogdan, ctitorii de mai târziu a mănăstirii din Peri.
Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin foc bisericile de lemn din Maramureş. Aici, pe locul vechii biserici a fost contruită actuala biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” la 1718 (specifică arhitecturii maramureşene).
